Charlie Munger: Îndrăznește să pariezi, pariază mult, pentru un investitor inteligent, fă până la 20 de investiții într-o viață. 1. Regula "20 de găuri": să faci maximum 20 de investiții Cheia investițiilor nu este câte faci, ci câte poți face corect: limitarea oportunităților limitate de investiții te poate obliga să investești foarte precaut. Înainte de fiecare gaură, investitorii sunt nevoiți să se gândească dacă investiția merită cu adevărat să consume 1/20 din șansă. Unde este valoarea sa pe termen lung? Este riscul controlabil? Acest lucru face mai ușor să te concentrezi pe afaceri bune și să valorifici oportunitățile mari atunci când apar. 2. Când vezi o oportunitate bună, îndrăznește să pariezi mult Oportunitățile bune nu sunt același lucru cu punctele fierbinți, ci certitudine ridicată + spațiu de randament ridicat, logica valorii acestui tip de investiție este clară, riscul este controlabil, obiectul investiției are un avantaj competitiv puternic și este în linie cu tendința pe termen lung. Când simți că vine o oportunitate bună și evaluezi pe deplin riscul, trebuie să îndrăznești să pariezi masiv, doar pariurile grele pot aduce randamente mari, principalul de 10.000 și principalul de 1 milion sunt dublate, iar randamentul este de 100%, dar magnitudinea randamentului este complet diferită. 3. Nu diversifica investițiile Munger se opune diversificării, nu complet non-diversificării, dar evită diversificarea excesivă: de exemplu, cumpărarea a 100 de acțiuni și acoperirea a zeci de industrii. Această diversificare pare să reducă riscul, dar de fapt este o lipsă de înțelegere a investițiilor, care în cele din urmă va duce la randamente mediocre și riscuri incontrolabile. Diversificarea rezonabilă se referă la concentrarea fondurilor în cadrul capacității de a investi în cercul de abilități pe care îl poți înțelege și la deținerea a 3-5 ținte de înaltă calitate în diferite industrii, ceea ce nu doar că poate evita riscul lebăda neagră al unei singure industrii, dar îți poate asigura și suficientă energie pentru a urmări fiecare investiție și te va face să te simți mai confortabil. 3. Ceea ce se predă la școală nu este neapărat corect Deși toată lumea spune mereu că școala este o societate mică, școala nu este, până la urmă, o societate comercială. Din câte văd, aproape fiecare tehnologie de ultimă oră implicată în școală este cu jumătate de ritm mai lentă decât cea a companiilor comerciale, precum inteligența artificială, conducerea autonomă și alte tehnologii de ultimă generație. Companiile comerciale s-ar putea să nu poată face bani dacă nu pot cerceta sau nu sunt suficient de avansate, dar școala folosește fonduri de stat pentru cercetare, iar urgența nu este la fel de bună ca cea a societății comerciale, iar salariul personalului de cercetare și dezvoltare nu este la fel de generos ca cel al companiilor comerciale. Companiile comerciale sunt orientate spre piață, în timp ce campusurile sunt orientate spre cercetare, așa că, într-o anumită măsură, teoriile de pe campus sunt uneori deconectate de societatea reală, iar există situații în care teoriile rămân în urmă față de realitate.